Petreceți un sejur în Valencia, unul dintre cele mai frumoase orașe spaniole
În anul 1092,
orașul Valencia a fost incendiat
și cucerit de către nobilul castilian Rodrigo Diaz de Vivar. Începând cu anul
1094, când asediul s-a finalizat, Rodrigo Diaz a condus orașul ca și cum ar fi
fost propriul său feud. Stăpânirea acestuia s-a încheiat în iulie 1099. În perioada
stăpânirii musulmane, Valencia a fost
locuită de o mulțime de evrei, cei mai mulți dintre aceștia se ocupau cu argintăria,
cizmăria, fierăria și lăcătușăria. În anul 1238, conform
Llibre del Repartiement, orașul Valencia a fost cucerit de către regele creștin Iacob I de Aragon, care a împărțit
pământul între nobilii care l-au susținut în cucerirea orașului. Secolul al XIV-lea a fost unul destul de
dificil pentru locuitorii Valenciei, aceștia confruntându-se cu o serie de
epidemii, printre care și Moartea Neagră, precum și cu o serie de revolte și
războaie. Spre exemplu, în 1391, cartierul evreiesc din Valencia era complet distrus. În același
secol, comercianții genovezi au dezvoltat în Valencia tehnica producerii mătăsii. Apoi, orașul devenind, alături de Sevilla, un
important centru al producerii de mătase. Secolul al XV-lea este supranumit „Secolul de Aur” al Orașului Valencia , timp în care orașul a prosperat din
punct de vedere economic, cultural și artistic. De asemenea, în secolul al
XV-lea, orașul Valencia s-a bucurat de o
importantă creștere a numărului de locuitori, fapt ce a situat orașul în
fruntea Coroanei Aragonului. Din Evul Mediu datează unele dintre cele mai
spectaculoase clădiri de pe cuprinsul orașului Litoral, ne referim în acest caz la Torres de
Serranos, The Exchange Silk, The Micalet și altele. Torres de Serranos este una
dintre cele 12 porți ale zidului de apărare ce mărginea orașul Valencia . Poarta are o arhitectură în stil
gotic valencian și a fost construită
între anii 1392-1398. Deși în secolul al XV-lea, poarta reprezenta principalul
punct de acces în orașul Valencia , având
totodată un important rol defensiv, între anii 1586-1887, turnurile sale au
fost utilizate pe post de închisoare pentru nobili.
În secolul al XVI-lea, regiunea Valencia s-a confruntat cu raidurile piraților
nord-africani, fapt ce a condus la fortificarea zidurilor orașului. Corsarii au
afectat extrem de mult dezvoltarea orașului. Orașul Valencia s-a confruntat cu o perioadă de declin
și între anii 1702-1709, în timpul Războiului de Succesiune Spaniolă. Orașul avea
să prospere din nou din punct de vedere economic în secolul al XVIII-lea, când
economia sa se baza pe producția de țesături de mătase și pe producția de
ceramică. Valencia a jucat pentru
un timp rolul de capitală a Spaniei, când, în anul 1812, Joseph Bonaparte și-a
mutat capitala aici. De asemenea, Valencia a mai fost capitala Spaniei și între
anii 1936-1937, în timpul celei de-a doua republici spaniole. Orașul Valencia este situat pe malul Râului Turia, pe
coasta de est a Peninsulei Iberice. Ferdinand al VII-lea a cucerit orașul Valencia din stăpânirea francezilor în 1814. Ferdinand al VII-lea a încetat din viață în
anul 1833, la conducerea Valenciei urmând Isabella a II-a. La începutul
secolului al XX-lea, Valencia era un
oraș puternic industrializat, deși producția de mătase dispăruse, în oraș se
produceau piei, lemn, matale și produse alimentare. În secolul al XX-lea, în Valencia s-au construit numeroase clădiri în
stil Art Nouveau, cele mai remarcabile fiind Gara de Nord, Clădirile din
piețele centrale ale orașului și Piața Columbus.
Primul Război Mondial nu avea
cum să nu afecteze economia orașului Valencia. În această perioadă exportul cu citrice
al orașului pur și simplu s-a prăbușit. A urmat apoi Războiul Civil, când
orașul a fost bombardat de 442 ori, aceste bombardamente soldându-se cu aproape
3000 de morți și în jur de 850 de răniți. Orașul avea să se redreseze din punct
de vedere economic în ultimele 4 decenii ale secolului al XX-lea. În ultimii ani ai secolului al XX-lea, orașul
a cunoscut o creștere culturală deosebită, în această perioadă luând naștere
instituții reprezentative ale orașului, precum Palau de la Musica, Palacio de Congresos,
Orașul Artelor și a Științelor, Muzeul Valencian al Iluminismului și Modernității și
Institutul de Artă Modernă.
Denumirea inițială a orașului este „Valentia”, care se traduce ca „forță”, „vitejie”. În
timpul stăpânirii musulmane, orașul era numit „Medina at-Tarab”, ce însemna „Orașul
Bucuriei”, sau „Medina at-Turab”, care se traduce drept „Orașul Nisipurilor”, denumirea
aceasta fiindu-i dată deoarece are situat pe malul Râului Turia. În timp,
denumirea Valentia s-a transformat în Valencia. Valencia se bucură
de un climat subtropical mediteraneean, reprezentat de ierni blânde și veri
calde și sărace în precipitații. Cel mai
umed anotimp este toamna. În Valencia,
temperatura medie anuală este de 18, 3 grade Celsius, cea mai rece lună este
ianuarie, când temperatura minimă este ce circa 5 grade Celsius. În schimb,
cele mai calde luni sunt iulie și august, când ziua temperaturile urcă până la
28-32 grade Celsius. Valencia se bucură
de unele dintre cele mai blânde ierni din Europa, zăpada întâlnindu-se rareori.
Regiunea Valencia se bucură, în medie, de aproape 3000 de zile însorite pe an.
